NUTRETURILE COMBINATE

Nutreturile combinate (amestecuri nutritive) - obtinerea unei hrane complete pentru animale

CLASIFICAREA SI CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE NUTRETURI COMBINATE

Componenta nutretului combinat difera de la o specie la alta iar in cadrul speciei de la o categorie la alta in functie de cerintele animalului. In functie de modul in care satisfac cerintele nutritionale ale animalelor, nutreturile combinate sunt de doua tipuri: nutreturi combinate complete si nutreturi combinate de completare.

Nutreturile combinate complete contin toti nutrientii necesari animalelor, satisfacand integral cerintele. Ca structura ele contin 40 – 80% uruieli de cereale; 10 – 30 % nutreturi proteice vegetale (sroturi de floarea soarelui, de soia, de rapita); 2 – 8% nutreturi proteice animale (faina de peste, faina de carne si lapte praf); 2 – 7% nutreturi minerale (calciu furajer, fosfati furajeri, faina de oase, sare) si 1% premixuri.

Nureturile combinate complete se produc pentru animalele adulte cat si pentru unele categorii de tineret taurin, ovin, porcin si aviar. In functie de scopul urmarit si faza de crestere sau ingrasare nutreturile combinate complete sunt denumite astfel: prestarter (de prepornire), starter (de pornire) si grower (de continuare a cresterii) si finisher (de finisare).

Pentru animalele adulte nutreturile combinate complete sunt elaborate si denumite dupa fazele fiziologice: scroafe gestante, scroafe in lactatie, gaini de reproductie, gaini ouatoare.

Nutretul combinat prestarter este folosit in hrana tineretului dupa nastere (ecloziune), avand un continut ridicat de energie proteine si vitamine. In componenta lui intra nutreturi bogate in proteina cu valoare biologica mare si cu digestibilitate ridicata (lapte praf, faina de peste, sroturi de soia), iar cerealele se includ dupa un prealabil tratament termic.

Nutretul combinat starter se administraza in continuarea prestarterului. Nivelul energetic si proteic este mai scazut decat in cazul nutretului combinat prestarter.

Nutretul combinat grower se administreaza in hrana tineretului in continuare, pe perioada cat ritmul de crestere este ridicat.

Nutretul combinat finisher se introduce in hrana tineretului supus ingrasarii cu scopul de a imbunatatii aspectul comercial si valoarea gustativa a carnii. Se administreaza cu doua saptamani inainte de sacrificare la puii de carne de gaina, curca si in ultima luna de ingrasare la tineretul taurin, ovin si porcin.

Substituentii de lapte sunt produse complete asigurand integral cerintele nutritive ale tineretului in timpul alaptarii. In componenta lor intra: lapte praf degresat, grasimi vegetale si animale, vitamine etc. Substituentii de lapte pot sa inlocuiasca laptele matern pentru vitei, miei si purcei.

Nutreturile combinate de completare au rolul de a completa hrana de baza in nutrientii deficitari. Din aceasta grupa fac parte: concentratele proteino-vitamino-minerale (P.V.M.), premixurile sau zooforturile, suplimentele de interventie si nutreturile medicamentate.

Concentratele proteino-vitamino-minerale sunt produse de fabricatie care includ in masa lor nutreturile proteice, vitaminele, substantele minerale si alte substante. Se folosesc la prepararea nutreturilor combinate complete, in fabrici sau in fermele de animale prin incorporarea lor in cereale in proportie de 20 – 35%. Utilizarea acestor concentrate P.V.M. a devenit o practica curenta, mai ales in fermele care pot asigura suportul de cereale si instalatiile de macinare, dozare si omogenizare.

Premixurile (zooforturi) sunt amestecuri in care se gasesc omogenizate intr-o forma concentrata vitamine sintetice, substante minerale aminoacizi, antioxidanti etc. Dupa rolul si componenta lor se deosebesc: premixuri vitaminice, premixuri minerale, premixuri complexe.

In nutreturile combinate proportia de participare a premixurilor este de 1 – 2,5% in functie de concentratia in microcomponente.

Suplimentele de interventie sunt amestecuri de antibiotice, vitamine, minerale etc care se folosesc in diferite situatii specifice cresterii animalelor (lotizari, cantariri de control, transport) si au ca scop de a diminua efectul factorului stresant asupra animalului. Se administreaza in apa de baut sau in nutreturi pe o perioada scurta de timp respectiv 5 – 10 zile.

Nutreturile medicamentate reprezinta amestecuri furajere care contin medicamente. Acestea sunt introduse in nutret in scopul prevenirii sau combaterii anumitor boli.

ELABORAREA RECEPTURII DE FABRICATIE A RETETELOR DE NUTRETURI COMBINATE

Receptura cuprinde totalitatea retetelor de nutreturi combinate elaborate intr-o anumitǎ perioadǎ de timp. Ea este elaboratǎ de cǎtre o comisie de specialisti si diferǎ in functie de: cerintele categoriei respective, disponibilitatea bazei furajere, costul materiei prime, etc.

In momentul de fatǎ, specialistii fabricilor de nutreturi combinate isi pot elabora propriile recepturi.

Metodologia de lucru la stabilirea recepturii cuprinde:

stabilirea cerintelor de hrana ale fiecǎrei specii si categorii de animale in parte,

stabilirea si caracterizarea materiilor prime,

stabilirea obiectivelor formularii si optimizarea propriu-zisa a recepturii.

Elaborarea recepturii de fabricatie urmǎreste realizarea a douǎ obiective si anume:

obtinerea unor produse finite, echilibrate cu o valoare nutritivǎ ridicatǎ;

realizarea unor produse la un pret de cost minim fǎrǎ a afecta insǎ calitatea acestora.

Pentru elaborarea recepturii se precizeazǎ in primul rand tipurile de nutreturi combinate care urmeazǎ a se fabrica si materiile prime disponibile in perioada de timp respectivǎ. Se stabilesc apoi ingredientele principale precum si limitele procentuale de participare a acestora. Pe baza informatiilor obtinute se trece la elaborarea propriu-zisǎ a retetelor de nutreturi combinate, prin calcul matematic folosind echipamente electronice de calcul.

Se trece apoi la testarea biologicǎ si omologarea recepturii de fabricatie a nutreturilor combinate. Testarea biologica este o operatiune obligatorie si are ca scop sa stabileasca in ce masura retetele optimizate prin calcul satisfac cerintele categoriei de animale pentru care au fost elaborate. Testul biologic cuprinde doua faze: microtestul si macrotestul.

Microtestul se efectueazǎ in unitǎti specializate pe un numǎr mic de animale in 3-4 repetitii cu respectarea conditiilor din unitǎtile industriale. In functie de rezultatele acestui microtest se aleg retetele care dau cele mai bune rezultate in productia animalǎ urmǎritǎ.

Macrotestul se efectueazǎ pe efective mai mari in conditii de productie verificand rezultatele obtinute la microtest.

Retetele care dau rezultate similare la ambele teste sunt supuse omologǎrii, calculandu-se apoi preturile de productie, dupa care recepturile sunt difuzate fabricilor de nutreturi combinate.

Formularea propriu – zisǎ (optimizarea) a recepturii trebuie sǎ satisfacǎ cel putin 2 conditii fundamentale: realizarea optimului nutritional si respectiv a optimului economic. Factorii care trebuie luati in considerare pentru formularea unei retete corespunzatoare sunt urmatorii: palatabilitatea, digestibilitatea, costul, prezenta factorilor antinutritionali si a toxinelor, textura, umiditatea si procesarea prin care trebuie sa treaca nutretul respectiv.

Formularea recepturii se poate face prin:

tatonare (cea mai simplǎ metodǎ, se aplicǎ in cazul in care se folosesc putine ingrediente, si se ia in considerare un numǎr redus de nutrienti; metoda are o eficientǎ redusǎ in practicǎ);

metoda algebrica (permite formularea unui amestec din 2-4 ingrediente)

programare matematica (cu ajutorul programelor speciale de optimizare pe calculator, programe foarte performante care fac posibilǎ interventia rapidǎ asupra retetelor si imbunǎtǎtirea lor continuǎ)

PRODUCEREA NUTRETURILOR COMBINATE

3.1. Producerea nutreturilor combinate complete

In fluxul tehnologic al industriei producatoare de nutreturi combinate se disting urmǎtoarele etape: receptionarea si pregǎtirea materiilor prime, conditionarea si depozitarea materiilor prime, prepararea propriu-zisa a nutretului combinat cu fazele: macinare, dozare, omogenizare, granulare, ambalare, depozitare si livrare.

Receptia si pregatirea materiilor prime se refera la receptia cantitativa si calitativa a fiecarei categorii de nutreturi. Prin receptia cantitativa se stabileste cantitatea de materii prime care intra in fabricatie.

La receptia calitativa se parcurg mai multe etape: aprecierea organoleptica (aspect, culoare, gust, miros, forma); determinarea insusirilor fizice (umiditate, greutate hectolitrica, corpuri straine inerte etc); determinarea compozitiei chimice brute si a unor indicatori specifici materiilor prime (cloruri, indicele de aciditate a grasimilor, indicele de ureeaza, incarcatura microbiana etc). Periodic se apeleaza la laboratoarele de specialitate pentru determinari mai complexe (aminoacizi, vitamine, microelemente, enzime etc).

Receptia calitativǎ incepe cu prelevarea probelor din mijloacele de transport, conform STAS- urilor in vigoare, aceste probe repartizandu-se mai departe laboratoarelor pentru stabilirea calitǎtii produsului.

In functie de rezultatele inregistrate, dupa analizǎ se fac recomandari pentru conditionarea, macinarea, depozitarea sau folosirea materiilor prime.

Conditionarea si depozitarea materiilor prime

Materiile prime care prezintǎ un grad incipient de degradare (incingere, mucegǎire etc.), vor fi receptionate numai dupǎ o reconditionare corespunzǎtoare , iar cele care prezintǎ un grad mai inaintat de alterare, sunt respinse. Umiditatea este unul dintre factorii foarte importanti care ingreuneazǎ procesul de depozitare, de prelucrare si limiteazǎ durata de conservare (materiile prime cu un continut mai mare de 12- 13 % apǎ trebuiesc reconditionate prin uscare inainte de depozitare).

Toate materiile prime care necesitǎ reconditionarea se inmagazineazǎ initial in depozite temporare (pentru cateva zile) urmand ca apoi dupǎ conditionare sǎ fie trecute in depozitele propriu-zise (silozuri). Pentru ca materiile prime sǎ fie pǎstrate in bune conditii este necesar ca spatiile de depozitare sǎ fie dezinfectate si deratizate.

Depozitarea materiilor prime se poate face fie vrac sau in silozuri (grǎuntele de cereale, boabe de leguminoase, tǎrate, sroturi) fie ambalate in saci (restul componentelor) stivuiti pe grǎtare de lemn.

Fiecare stivǎ se eticheteazǎ (se indicǎ felul materiei prime, cantitatea si valabilitatea etc.).

Macinarea

Macinarea se face cu scopul transformarii materii prime care intrǎ in compozitia nutretului combinat in particule cu finetea si uniformitatea dorita.

Folosirea materiilor prime mǎcinate faciliteazǎ amestecarea si omogenizarea acestora, reduce activitatea de masticatie si pe cea de digestie si in acelas timp consumul de energie cu acestea.

In functie de diametrul particulelor componente, se disting urmǎtoarele categorii de macinis:

foarte fin (sub 0,5 mm) – pui si tineret in timpul alaptarii ;

fin (0,5 – 1mm) – porcine, tineret intarcat si tineret aviar;

mijlociu (1-2 mm ) – pasari adulte;

grosier (2 – 4 mm) – rumegatoare adulte si cabaline.

O granulatie prea fina a macinisului duce la tulburari gastrice in cazul porcinelor si reprezinta un consum suplimentar de energie inutil in cazul pasarilor.

Mǎcinarea se realizeazǎ cu ajutorul morilor cu ciocǎnele, ea fiind influentata de o serie de factori cum sunt: viteza liniara a rotorului, forma ciocanelor, distanta dintre ciocane si site, suprafata utila a sitei, uzura ciocanelor si a sitei, sistemul de evacuare si natura produsului macinat .

Transportul macinisului se poate realiza mecanic sau pneumatic. Se utilizeaza mai mult transportul pneumatic, care poate fi realizat prin aspirare si refulare. Se foloseste de obicei transportul pneumatic prin refulare care transporta macinisul prin suflante spre buncarele de asteptare sau de dozare.

Dozarea materiilor prime

Reprezintǎ una dintre cele mai importante operatiuni ale productiei de nutreturi combinate si cuprinde operatiile de mǎsurare precisǎ a componentelor retetei prin cantǎrire gravimetricǎ sau volumetricǎ (situatii speciale).

La dozare se au in vedere douǎ aspecte esentiale:

precizia dozǎrii trebuie sǎ fie invers proportionalǎ cu proportia de participare a fiecǎrui ingredient din retetǎ
granulatia unui component trebuie sǎ fie cu atat mai finǎ cu cat participarea sa este mai micǎ si activitatea biologicǎ mai ridicatǎ.

Dozarea se poate face manual, mecanic sau automat si prin combinarea acestora. Dozarea automatǎ a produselor mǎcinate reprezintǎ in prezent cea mai indicatǎ metodǎ, deoarece ea maximizeazǎ precizia cantǎririi, reduce efortul uman si creste productivitatea muncii.

Pentru dozare nutreturile sunt dirijate din buncarele de stationare (unde au fost depozitate dupa macinare), la buncarele de dozare prevazute cu aparate si sisteme de cantarire.

Automatizarea dozarii se face prin dispozitive electrice si electronice de mare precizie si sensibilitate. Rezultatele cantariri sunt transmise electronic la indicatoarele cifrice si afisate pe panou.

Existǎ mai multe modalitǎti de dozare dintre care enumerǎm: dozajul la sol, dozarea in vrac cu ajutorul benei mobile, dozarea in vrac cu benǎ fixatǎ sub buncǎr, dozarea in vrac prin cantǎrire continuǎ, dozarea volumetricǎ in vrac etc.

Omogenizarea nutreturilor combinate

Urmǎreste dispersarea uniformǎ, in masa amestecului a tuturor ingredientelor care formeazǎ nutretul combinat. In urma unei omogenizǎri corespunzǎtoare se asigurǎ, in cazul nutreturilor combinate complete, o hranǎ echilibratǎ, conform retetei de fabricatie.

Factorii care influenteaza omogenizarea depind de:

natura materiilor prime si de
tehnologia aplicata
Din prima categorie fac parte: marimea, uniformitatea, densitatea, forma, coeficientul de frecare, higroscopicitatea, electricitatea statica a particulelor, numarul de materii prime, ponderea materiilor prime in reteta, ordinea deversarii componentilor si structura nutretului combinat.

In functie de tehnologia aplicatǎ amintim: timpul de amestecare si caracteristicile tehnice ale utilajelor folosite.

Timpul optim pentru omogenizare este in general cuprins intre 4 si 6 minute. Dacǎ acest timp nu este respectat, omogenizarea este slabǎ (cazul reducerii timpului) sau poate apǎrea dezomogenizarea (prelungirea duratei omogenizǎrii).

Se folosesc omogenizatoarele orizontale (mai folosite in Romania) si cele verticale.

Ordinea introducerii materiilor prime are o mare importanta pentru a asigura o cat mai buna omogenizare si pentru a evita segregarea amestecului. De regula se introduc mai intai materiile prime cu densitatea si granulatia mai reduse. Ordinea corecta a introducerii ingredientelor este urmatoarea: cerealele, materiile proteice, materiile minerale si premixul vitaminic sau zoofortul.

Pentru introducerea componentilor lichizi in nutretul combinat se foloseste un rezervor (pentru melasa sau grasime) prevazut in interior cu o serpentina prin care circula aburi sau apa fierbinte pentru fluidificarea componentilor respectivi. Legatura intre rezervor si malaxor se face prin conducte, prevazute cu filtre pentru retinerea impuritatilor si cu dozator (de tip gravimetric sau volumetric) care regleaza debitul pe minut. Lichidele dozate sunt distribuite prin injectoare care lucreaza sub presiune iar pulverizarea acestora in nutret este realizata prin duze.

Pe plan mondial exista instalatii moderne care pot integra lichide intr-un flux continuu.

In urma omogenizǎrii, nutretul combinat se poate:

depozita in buncare pentru produse finite, cand livrarea se face in vrac;

insacui si stoca in depozite adecvate pana la livrare sau

granula si apoi depozita in buncǎre (livrarea in vrac sau insacuire si depozitarea sacilor in magazii pana la livrare).

Granularea
Este un proces mecanic de aglomerare si compactare (sub diverse forme) a nutreturilor combinate, in granule de marimi si forme diferite in functie de cerintele diferitelor specii si categorii de animale.

Granularea nutreturilor combinate prezintǎ o serie de avantaje atat de ordin nutritional cat si tehnologic:

granularea evitǎ dezomogenizarea si consumul selectiv al unor ingrediente;

imbunǎtǎteste valorificarea hranei, prin cresterea digestibilitǎtii unor nutrienti sub influenta cǎldurii folosite la granulare;

determinǎ o crestere a cantitǎtii de hranǎ ingeratǎ (si respectiv o crestere a cantitǎtii de nutrienti ingerati)

creste palatabilitatea nutreturilor si mascheazǎ unele insusiri specifice (miros, gust) mai ales a microingredientelor.

prelungeste durata de folosire a lor, procesele de oxido-reducere din interiorul granulelor fiind mai lente comparativ cu fainurile (granulele au o duratǎ de conservare de 3-4 ori mai mari decat fǎinurile).

asigurǎ o igienizare a nutretului, ca rezultat al folosirii cǎldurii;

scade volumul prin compactarea nutreturilor si se reduce spatiul necesar pentru depozitare;

se evitǎ prafuirea in timpul manipulǎrii si se reduce risipa;

Granularea nutreturilor combinate este influentata de o serie de factori dintre care amintim:

granulatia (mǎrimea granulelor)

Cu cat granulatia nutretului este mai finǎ, cu atat granularea se va realiza mai usor si particulele se intrepǎtrund mai puternic. Insǎ sub o anumitǎ limitǎ de finete, este ingreunatǎ alimentarea instalatiei.

– componentii nutretului combinat

Amestecurile de fǎinuri sunt mai usor de granulat decat fǎinurile simple. Existǎ componenti care desi participǎ in proportii mici, pot defavoriza granularea (ovǎzul, tǎratele, orzul etc.).

Acest factor influenteazǎ destul de mult granulatia mai ales in cazul neutilizǎrii unor adjuvanti corectori.

– adaosul de melasǎ sau alte substante zaharoase

In cantitate redusǎ influenteazǎ pozitiv procesul granulǎrii, insǎ in proportii mai mari impiedicǎ alunecarea si franeazǎ expulzarea granulelor. Alte nutreturi cum sunt uruielile de cereale, fǎina de carne, fǎina de lucernǎ etc. favorizeazǎ granularea.

– continutul in grǎsimi al nutretului combinat

Un adaos de 3-6% grǎsimi influenteazǎ pozitiv procesul granulǎrii, pe cand valoarea de sub 1% nu influenteazǎ granularea.

Existǎ o serie de substante care adǎugate nutretului favorizeazǎ granularea, substante care poartǎ denumirea de coadjuvanti sau lianti. Principalii lianti folositi in granularea nutreturilor combinate sunt: melasa, grǎsimile, liantii pe bazǎ de bentonitǎ, lignosulfitii si amidonul.

Melasa – participǎ in proportie de 4- 5% in nutretul combinat si conferǎ granulelor un gust plǎcut. Singurul impediment este faptul cǎ datoritǎ temperaturilor ridicate din timpul granulǎrii, produsii din melasǎ se pot carameliza si infrana expulzarea granulelor; uneori se pot chiar bloca matritele.

Grǎsimile – favorizeazǎ in primul rand expulzarea granulelor din matritǎ si mai putin coeziunea internǎ.

Liantii pe bazǎ de bentonitǎ – compacteazǎ granulele si asigurǎ lubrefierea acestora. Bentonita este un silicat de aluminiu de origine vulcanicǎ, puternic compactizantǎ avand o mare capacitate de absorbtie a apei. Se adaugǎ in proportie de 1- 2% in structura nutreturilor combinate.

Lignosulfitii – sunt produse cu actiune similarǎ bentonitei. Fiind usor solubili si avand un continut ridicat de energie se recomandǎ in special la fabricarea nutreturilor combinate pentru pesti. Se adaugǎ la nutret in proportii de 2-2,5% substituind cerealele in aceleasi cantitǎti.

Se disting mai multe metode de granulare:

a) granularea la rece – este o metodǎ mai veche, la care s-a renuntat in prezent deoarece prezintǎ o serie de inconveniente cum ar fi: matritele si mecanismele in miscare ale instalatiei se uzeazǎ mai repede; expulzarea greoaie a granulei; prezintǎ incompatibilitǎti legate de adaosul unor substante coadjuvante (grǎsime, melasǎ etc.).

b) granularea la cald – presupune incǎlzirea nutretului combinat pulverulent intr-un bazin cu peretii incǎlziti prin intermediul apei calde sau a vaporilor de apǎ. Granularea la cald determinǎ lichefierea grǎsimilor permitand o mai bunǎ compresie, precum si reducerea uzurii pieselor active ale granulatorului.

Deoarece caldura uscatǎ prezintǎ dezavantajul unei usoare deshidratǎri si a reducerii fortei de coeziune a particulelor in granulǎ, cea mai indicatǎ este utilizarea cǎldurii umede prin injectarea vaporilor de apǎ in masa nutretului. Rǎcirea granulelor se face cu ajutorul aerului ambiant.

c) granularea cu adaos de apǎ – folosirea apei calde sau reci amelioreazǎ partial functionarea granulatorului, insǎ ridicǎ umiditatea produsului, influentand negativ conservabilitatea, cu risc de aparitie a mucegaiurilor. Procedeul este mai putin utilizat practicandu-se doar atunci cand umiditatea nutretului nu depǎseste 11%.

Tehnica granularii cuprinde urmatoarele faze: alimentarea granulatorului, granularea propriu-zisa (amestecarea cu lianti, presarea materialului in matrite), racirea granulelor si sitarea acestora.

Sitarea granulelor are ca scop indepǎrtarea granulelor cu dimensiuni necorespunzǎtoare categoriei de animale la care se utilizeazǎ, mǎrimea granulelor fiind asiguratǎ de dimensiunile ochiurilor sitei. Sitarea (cernerea) se realizeazǎ cu ajutorul sitelor puse in miscare de cǎtre un mecanism electric.

Dupǎ fabricare, din sarjele de nutreturi combinate, se recolteazǎ probe in vederea determinǎrii calitǎtii acestora, probe care se certificǎ prin buletinul de analizǎ, unele date caracterisice fiecǎrui nutret in parte se inscriu pe eticheta care se ataseazǎ ambalajului.

Ambalarea, depozitarea si livrarea nutreturilor combinate

Produsele finite obtinute ( granulate sau sub formǎ de uruieli) sunt dirijate de la omogenizator, la buncarele de insacuire sau la buncarele de livrare in vrac. Se recomanda ca pentru fiecare reteta sa existe cate un buncar de produse finite atat din motive organizatorice cat si pentru a se preveni trecerea unor substante din nutreturile unor specii la care stimuleazǎ productia la altele la care o pot inhiba.

Ex: Este contraindicata depozitarea nutretului combinat pentru gaini ouǎtoare in buncare in care au stationat nutreturile combinate pentru pui de carne, deoarece ultimele contin coccidiostatice care inhiba ouatul la gǎini.

Insacuirea se face in saci de hartie sau de rafie cu capacitǎti cuprinse intre 25- 50 kg. de catre instalatii speciale prevazute cu doua guri de insacuire, cantare automate reglabile si masini pentru cusut saci.

De la insacuire sacii sunt transportati in magazia de depozitare cu ajutorul unor benzi transportoare si cu motostivuitoarele. In depozite sacii se aseazǎ pe loturi si compartimente, iar stivuirea sacilor se face pe paleti pe trei randuri si pe verticalǎ. Fiecare stivǎ se eticheteazǎ iar pe etichetǎ se trece simbolul retetei, data fabricatiei, schimbul de lucru etc.

Capacitatea magaziei de depozitare este pentru 3 – 5 zile de lucru in cazul insacuirii, si de 1- 5 zile in cazul livrarii in vrac, direct de la buncar.

Pentru evitarea dezomogenizǎrii cauzate de diferenta de greutate specificǎ a diferitelor componente, buncǎrele pentru produse finite prezintǎ o constructie specialǎ.

Durata de depozitare in buncare nu trebuie sa fie mai mare de 6 zile, respectiv o zi, in cazul nutretului combinat care contine grasimi, pentru prevenirea degradarii.

Livrarea produselor finite insǎcuite se face prin incǎrcare cu motostivuitoarele in vagoane sau autospeciale, iar livrarea sub formǎ vrǎc se face pneumatic, nutreturile incǎrcandu-se in mijloace de transport acoperite (autobuncǎre).

FLUXUL TEHNOLOGIC IN MICRO FNC –URI

O micro fabrica de nutreturi combinate asigura nutreturile necesare pentru fermele mici si mijlocii. O astfel de instalatie are in componenta sa urmatoarele subasambluri: buncarul pentru materii prime (cereale, sroturi etc); separatorul magnetic; moara cu ciocanele; ciclonul cu sistemul de filtrare; malaxorul orizontal si conductele pentru transportul pneumatic.

Materiile prime, pentru o sarja de 500 kg sunt transportate si depozitate in buncarul instalatiei. Cantarirea se poate realiza folosind fie un cantar normal fie buncarul de primire, care este echipat cu un cantar electronic programabil. Materiile prime existente in buncar sunt transportate pneumatic, prin intermediul unor conducte in moara cu ciocanele, unde are loc macinarea. Capacitatea morii cu ciocanele este de 2.000 kg/ora. Intre buncarul de cantarire si moara cu ciocanele se afla separatorul magnetic cu scopul de a retine impuritatile metalice. Macinisul rezultat este transportat pneumatic printr-o conducta verticala in ciclonul care are si rol de buncar de stocare. Din ciclon macinisul ajunge in malaxorul orizontal unde are loc omogenizarea nutretului cu premixurile. Aceste premixuri se gasesc depozitate intr-un buncar.

Capacitatea cuvei malaxorului este de 500 kg iar timpul necesar pentru malaxarea unei sarje este de 15 minute.

Nutretul combinat obtinut dupa omogenizare este descarcat prin palnia de evacuare prevazuta cu doua guri de insacuire.

PRODUCEREA NUTRETURILOR COMBINATE DE COMPLETARE

3.2.1.Producerea concentratelor PVM

Concentratele PVM sunt amestecuri formate din nutreturi proteice vegetale si animale, surse vitaminice si minerale, diversi aditivi furajeri, grasimi vegetale sau animale. Se folosesc in proportie de 25 – 35% in amestec cu cereale (porumb,orz), formand nutreturi combinate complete. Ingredientele amintite se pun pe un suport si anume: srotul de soia in cazul concentratelor PVM pentru porcine si pasari, respectiv pe taitei de sfecla uscati sau tarate pentru rumegatoare. Structura, compozitia chimica a concentratelor PVM si proportia in care se incorporeaza in cereale difera in functie de cerintele nutritive ale speciei si categoriei de animale.

Tehnologia prepararii consta in trecerea pe un suport a fainurilor animale, macroelementelor, premixurilor vitaminice, minerale, aminoacide si uneori a grasimilor. Intregrarea acestor ingrediente se desfasoara in trei faze:

In prima faza se dozeaza separat, se fixeaza pe suport propriu si se omogenizeaza in sectii diferite, componentele premixurilor vitaminice, aminoacide si minerale.

In faza a II-a se face un preamestec din fainurile animale, premixurile vitaminice, aminoacide si minerale, macroelemente si alte ingrediente puse pe suport.

In faza a III-a se dozeaza suportul pentru concentratul P.V.M. (srot de soia) si preamestecul realizat in faza a doua, iar dupa 8 – 12 minute de malaxare se obtine produsul finit.

Livrarea concentratelor PVM se face in saci, in scopul evitǎrii pierderilor si mai ales a evitǎrii dezomogenizǎrii.

3.2.2.Producerea premixurilor

Premixurile reprezintǎ amestecuri de vitamine, sǎruri minerale, aminoacizi sintetici, antibiotice, substante chimioterapice si antioxidanti, dozate si omogenizate pe un suport furajer care poate fi: srotul de soia, drojdia furajerǎ, laptele praf, carbonat de calciu etc.

Proportia de participare a premixurilor in nutretul combinat este cu atat mai mica cu cat acestea sunt mai concentrate in substante active. In general ele participǎ in reteta de nutret combinat in proportii reduse, cuprinse de obicei intre 0,5 – 2%. Formularea recepturii de fabricatie a premixurilor trebuie sa aiba in vedere cerintele nutritionale ale animalelor, proprietatile fizico chimice pentru fiecare substanta activa in parte, calitatea suportului sau a altor componenti ce intra in procesul de fabricatie. Inainte de formulare trebuie studiati aditivii, suportul, substantele stabilizatoare, avandu-se in vedere urmatoarele: stabilitatea chimica, compatibilitatea chimica, disponibilitatea biologica, toxicitatea microingredientelor, higroscopicitatea, aglomerarea, incarcatura electrostatica, dimensiunea particulelor, diluarea microingredientelor.

Producerea premixurilor vitaminice

In producerea lor trebuie respectate cateva reguli: prevenirea distrugerii invelisului de protejare a vitaminelor in timpul manipularii; evitarea expunerii vitaminelor la umiditate, temperatura ridicata si lumina.

Tehnologia prepararii consta din: pregatirea materiilor prime pentru fabricatie, dozarea si omogenizarea acestora. Pregatirea suportului consta in extragerea din buncar, uscarea si macinarea fina a taratelor, dupa care acestea sunt transportate in buncarele de dozare ale sectiei de premixuri. Pregatirea vitaminelor si a celorlalte substante active consta in transformarea lor in pulbere fina cu ajutorul morilor cu bile (lucru foarte important datoritǎ faptului cǎ vitaminele se folosesc in cantitǎti mici), dupa care sunt trecute in buncare de dozare cu capacitate foarte mica. Dozarea se face pe baza automata cu afisare numerica pe panou.

Dozarea si omogenizarea se face in doua faze:

– in prima faza se dozeaza intr-un preamestec substantele active cu dozatoare pentru micro-ingrediente. Cantarele se descarca intr-un amestecator de 500 litri cu rotor prevazut cu spire si descarcare pneumatica. Preamestecul de vitamine este distribuit automat in omogenizatorul fazei a doua, pentru a fi fixat pe suport.

– in faza a doua, suportul (aflat in buncarul de dozare) este dozat in cantitatea corespunzatoare sarjei si transportat in amestecator, concomitent cu preamestecul realizat in faza I-a. Malaxorul de la faza a II-a are o capacitate mai mare, 1000 litri si este echipat cu instalatie de pulverizare a antioxidantilor in premix.

Producerea premixurile minerale

Ca suport pentru prepararea acestor premixuri se foloseste carbonatul de calciu care are umiditate si higroscopicitate redusa. In momentul pregǎtirii materiilor prime, se extrage suportul (Ca CO3) din depozit si se transporta in buncare tampon, de unde este dirijat la macinare si apoi in buncarele de dozare ale sectiei de premixuri. Sarurile minerale care contin: fosfor, cupru, mangan, magneziu si zinc sunt depozitate in magazii in saci. Acestea se prelucreaza pe doua linii tehnologice: higroscopice si nehigroscopice.

Sarurile higroscopice sunt introduse in buncare tampon, de unde sunt dirijate spre zdrobitor si apoi la uscator. In continuare sunt macinate la mori cu discuri Granomat. Astfel pregatite, sunt transportate cu ajutorul unor containere si depozitate in buncarele de dozare la sectia de premixuri minerale.

Sarurile nehigroscopice sunt trecute pe al doilea flux fiind macinate cu aceleasi mori Granomat, dupa care sunt dirijate pneumatic spre buncarele de dozare de la sectia de premixuri minerale.

Materiile prime pregatite se dozeaza prin programare automata, fiind utilizate doua cantare elecromecanice de cate 500 kg, care se descarca alternativ intr-un omogenizator de 1000 litri. Initial se face un preamestec intre doua substante minerale (1 + 2), preamestecul obtinut se amesteca cu a treia substanta minerala (1 + 2) + 3, obtinandu-se al doilea preamestec care la randul lui se amesteca cu a patra substanta (1 +2 + 3) + 4 etc. Un alt model de realizare a premixurilor minerale este acela in cadrul caruia initial, se amesteca doua cate doua substante minerale rezultand preamestecuri biminerale. Acestea la randul lor, se amesteca doua cate doua rezultand preamestecuri tetra- minerale, iar ultimele intre ele, obtinandu-se premixul. Preamestecul mineral final se trece pe suport in concentratia recomandata, operatie urmata de omogenizarea si transportul pneumatic a premixului la insacuire.

Premixurile cu aminoacizi sintetici
Pe plan mondial se produc prin sintezǎ sau biosintezǎ o serie de aminoacizi utilizati in alimentatia animalelor si anume: L lizinǎ (98%), DL metioninǎ (90 si 98%), L treoninǎ (97%), DL triptofan (97%).

Integrarea lor in premixuri necesitǎ utilizarea unor tehnologii speciale de integrare.

Premixurile medicamentoase
Contin substante chimioterapice utilizate in scop preventiv sau curativ, in epizootii, in enzootii, in combaterea unor carente nutritionale. Cele mai utilizate sunt: anticocidienele, preparate cu arseniu, antidiareice, antihelmintice etc.

Antibioticele in amestec cu sulfamidele joacǎ un rol important atat in stimularea cresterii cat si pentru prevenirea unor stǎri patologice. Utilizarea acestora la suine conduce la obtinerea unui numar mai mare de purcei viabili cu o crestere foarte bunǎ. Se poate aminti premixul Biomin p-HD destinat scroafelor de reproductie avand un rol important in prevenirea infectiilor tractusului urinar si a unor complicatii cum ar fi sindromul MMA (mastita, metrita, agalaxie), prin crearea unor conditii nefavorabile dezvoltarii si inmultirii bacteriilor patogene, in urma acidifierii pH urinar. Acest premix se foloseste pentru acidifierea pH-ului urinar pe parcursul ciclului reproductiv, cand un pH urinar alcalin este critic pentru performantele scroafelor de reproductie.

Premixurile cu enzime
Rolul enzimelor introduse in premixuri este acela de a accelera procesele de hidrolizare, in scopul disponibilizǎrii nutrientilor din unele componente ale nutreturilor combinate.

Ex: produsul Allzyme Betaglucanaza (Alltech) se utilizeazǎ 1 litru (formǎ lichidǎ) sau 1 kg. (pudrǎ)/ to. nutret combinat bogat in beta glucani

Kemzyme HF DRY (Kemin) pentru pǎsǎrile si porcinele ce consumǎ nutret combinat cu un continut ridicat in celulozǎ.

Avizyme 1200 (Noack) – pentru pui de carne ce consumǎ nutret combinat cu mult orz si grau.

Porzyme 8100 (Noack) – pentru purcei ce consumǎ nutret combinat pe bazǎ de orz si ovǎz

Premixuri speciale (de interventie)
Sunt premixuri cu una sau mai multe substante active cu o tintǎ precisǎ. Ex: premixul cu colinǎ; premixul cu sulfat de cupru; complex vitaminic COD/ADEB 185/5; Demaraj 4000; Crestere 4100 pentru puii de carne; complex vitaminic COD/ADEB586 pentru gaini ouatoare; complex polivitaminic COD/ADBE 189/5 pentru purcei etc.

  • Share